Primul număr al Luceafărului, revistă a Uniunii Scriitorilor din România, a apărut în Bucureşti, la 15 iulie 1958..În contextul epocii, Luceafărul se adresa în primul rând tinerilor scriitori, atât titlul publicaţiei, cât şi al uneia dintre rubricile importante („Dintre sute de catarge“, care se ocupa exclusiv de autorii începători) expunând manifest intenţia de a aşeza revista sub egida geniului eminescian. La conducerea publicaţiei s-au perindat, de-a lungul anilor, scriitori remarcabili, precum Eugen Barbu, Virgil Teodorescu, Ştefan Bănulescu, dar, după 1977, şi activişti ideologici, impuşi direct de partid, ca Nicolae Dragoş sau Nicolae Dan Fruntelată. După 1989, revista Luceafărul a apărut într-o serie nouă, iniţiată de Laurenţiu Ulici, devenit între timp şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor. După dispariţia acestuia, publicaţia a fost condusă, până în noiembrie 2007, de prozatorul Marius Tupan. Acum revista este condusă de scriitorii Dan Cristea (redactor şef) şi Horia Gârbea (secretar general de redacţie). La ora actuală, când aşa-zisele programe au devenit nişte instrumente îndeajuns de desuete, revista Luceafărul, revistă literar-culturală, îşi propune, mai presus de orice, menţinerea unei ţinute distincte, de echilibru critic şi intelectual, cu fața atât la scriitor, cât şi la publicul cititor.
În acest număr, semnez şi eu alături de: George Topârceanu (inedit) Dan Cristea, Crina Decuseară-Bocşan, Andrea Hedeş, Adrian G. Romilă, Felix Nicolau, Ioan Holban, Ana Dobre, Radu Voinescu, Şerban Axinte, Traian T. Coşovei, Ovidiu Pecican, Nicolae Coande, Gheorghe Stroe, Eduard Dorneanu şi Alexandru Păduraru.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu